Nu pot sa nu zambesc cand ma gandesc la Patagonia si asta pentru ca imi aminteste de copilarie, in sensul in care tata folosea, pentru a ne capta atentia, expresia "va trimit in Patagonia, daca nu sunteti cuminti".
Bineinteles ca, la vremea respectiva, nu intelegeam ce inseamna Patagonia, dar ne-a starnit curiozitatea si am aflat curand ca e un loc foarte indepartat. Cred ca am fost destul de neastamparata ca sa si ajung in Patagona dupa vreo douazeci – douzeci si ceva de ani.
Pe la sfarsitul lunii octombrie, traversez iar Oceanul Atlantic, de aceasta data cu un avion Air France, si aterizez in Rio de Janeiro de dimineata. Dupa cateva ore de odihna, pornesc singura pe strazile din apropiere si ajung pe vestita Copacabana, ce atrage ca un magnet deopotriva localnici si turisti. Imi place sa privesc valurile, sa simt briza, sa merg desculta prin nisip, incercand sa iau o particica din locul acesta in sufletul meu.
Rio e un oras modern, plin de contraste, ce vibreaza datorita caldurii si voiosiei localnicilor – carioca. Nu ai cum sa nu te indragostesti de un oras pe de-o parte scaldat de apele oceanului si pe de alta parte strajuit de munti imbracati in paduri luxuriante.
Din Rio de Janeiro, zbor catre Cascadele Iguazu, impartite intre cele doua tari: Argentina si Brazilia. Ziua urmatoare incepe foarte de dimineata cu un tur complex, vizitand ambele parti ale cascadelor. Incursiunea porneste pe partea argentiniana, iar momentul in care am ajuns la Devil Throat, principala si cea mai spectaculoasa dintre cascade, am ramas efectiv inmarmurita pentru cateva secunde. Acolo realizez cat de mari sunt forta si energia naturii. Exista doua circuite de vizitare: circuitul superior - care te duce deasupra cascadelor si cel inferior - care te plimba pe sub cascade. Dupa-amiaza, am facut si turul cascadelor braziliene, unele pasarele fiind construite foarte aproape de cascade, mai ales in ultima parte, iar caderea de apa este atat de mare si puternica, incat nu ai cum sa scapi neudat, chiar daca, din intamplare, ai luat cu tine si o pelerina de ploaie.
Urmeaza apoi Buenos Aires, locul de nastere a tangoului, cu cladiri cu arhitectura impresionata si avand si cel mai lat bulevard din lume: aproximativ 800 de metri latime dintr-un trotuar in altul – Bulevardul 9 Julio.
Pot sa spun ca Buenos Aires imi ramane drag pentru tango si pentru Evita Peron. Petrec cateva ore pe El Caminito, incercand sa intru in atmosfera locului, printre cladirile viu colorate si localnicii ce inca mai danseaza tango in mijlocul strazii. Nu pot rata o cina cu tango show la unul dintre restaurantele renumite pentru acest spectacol – La Ventana. Mancarea traditionala, vinul de renume si dansul fac tabloul unei seri argentiniene perfecte.
Dupa capitala argentiniana, drumul continua spre sud, poposind in El Calafate – un mic orasel de stepa ce s-a dezvoltat recent datorita turismului, fiind punctul de plecare pentru principalele trasee de trekking sau excursii in zona muntoasa si in jurul lacurilor glaciare din Patagonia. Nicio vizita in El Calafate nu poate sa nu includa un tur la Ghetarul Perito Moreno, unul dintre cei mai renumiti ghetari din lumea intreaga. Pentru a vedea ghetarul din mai multe unghiuri, am optat si pentru o croaziera la bordul unei mici ambarcatiuni. Pe potecile amenajate din padurea Magellanic, am admirat maretia ghetarului, iar intalnirea dintre gheata si padure creeaza peisaje ireale. Toate aceste frumuseti sunt motive intemeiate pentru a indura frigul si vantul napraznic.
Cine se trezeste de dimineata, departe ajunge… asa ca, a doua zi, ma trezesc cu noaptea in cap pentru a traversa stepa patagonica si a pasi pe pamant chilian. Dupa un drum cu masina de aproximativ cinci ore, traversez granita si intru curand in renumitul Parc Natural Torres del Paine. Natura este surprinzatoare: lacuri de un albastru electric, munti cu varfuri acoperite de zapada si gheata, cascade repezi, vegetatie arida de stepa, turme de alpaca si flamingo roz sub un cer capricios. Vremea in Patagonia este imprevizibila si asta o simt pe propria piele: in aceeazi zi experimentez temperaturi de 17-20 de grade Celsius cu cer senin si soare arzator, ploie puternica si chiar ninsoare, pentru ca apoi sa iasa iar soarele. Chiar si vremea capricioasa contribuie la unicitatea acestui taram indepartat.
Ca sa simt energia acestor locuri, sa ma pot bucura pe indelete de aceste peisajele rupte din cartile postale, am nevoie de cateva zile in plus. Am avut norocul sa mai raman doua nopti in inima parcului, la Hosteria Las Torres, un hotel ce pune la dispozitia turistilor o multime de activitati in natura si tururi complexe, adaptate unor categorii diferite de varsta si conditie fizica.
Newsletter Eturia
Aboneaza-te la newsletter si castiga automat un voucher in valoare de 50 euro!
Poti folosi voucher-ul la urmatoarea achizitie de peste 1.500 euro/pachet/pers., efectuata in perioada 04.09.2024 - 04.11.2025.
Prin apasarea butonului „Aboneaza-te”, sunteti de acord sa permiteti companiei ETURIA sa stocheze si sa proceseze adresa de mail pentru a va furniza continutul solicitat. Pentru mai multe informatii despre modul in care va prelucram datele, in scop de marketing si promovare va rugam sa consultati Termeni si Conditii de campanie.
